Lingvistica modernă și-a dezvoltat bazele teoretice începând cu secolul al XVIII-lea, odată cu concepția lui Wilhelm von Humboldt cu privire la limbaj ca formă distinctivă de exprimare umană. În secolul al XIX-lea, fonetica și filologia au devenit subiecte importante în studiul limbajului. Începând cu secolul al XX-lea, lingvistica structurală și-a făcut apariția, iar apoi a evoluat în diverse ramuri, precum lingvistica computatională sau neurolingvistica.