Teoria relativitatii restranse este o teorie fizica avansata, dezvoltata de Albert Einstein in anul 1905. Aceasta teorie se axeaza pe disparitatile dintre observatorii care se miscau unul fata de celalalt cu viteze constante sau apropiate de viteza luminii, si a aratat ca timpul si spatiul sunt relativi, si variaza in functie de observatorul care ii masoara, mai degraba decat sa fie universal si absolut.