În psihologie, “starea de bine” se referă la percepţia pozitivă a emoţiilor şi a vieţii unei persoane. Aceasta înseamnă o combinaţie de sentimente de fericire, satisfacţie şi împlinire, rezultate din îmbinarea factorilor emoţionali, psihologici şi sociali. Starea de bine se compune din două componente: starea subiectivă de bine, care este o evaluare subiectivă a calității vieții unei persoane, bazată pe criteriile proprii; și starea psihologică de bine, care implică evaluarea pozitivă a propriului eu, acceptarea sinelui, independență, relații pozitive cu ceilalți, măiestrie (simțul controlului asupra mediului) și înaintarea spre autorealizare.