Muzica populară românească are rădăcini strâns legate de tradițiile și istoria poporului român. Acest gen muzical a evoluat de-a lungul secolelor, fiind influențat de diferite culturi cu care românii au intrat în contact. Inițial, muzica populară era transmisă oral din generație în generație și era strâns legată de sărbătorile și evenimentele comunității. Genul muzical este caracterizat prin folosirea instrumentelor autohtone, cum ar fi acordeonul, naiul și vioara, precum și prin prezența temelor lirice legate de dragoste, natură, viața rurală sau eroism. În perioada interbelică, muzica populară românească a început să fie înregistrată și difuzată la radio, ceea ce a contribuit la popularizarea ei. Astăzi, ea continuă să joace un rol important în cultura română, fiind un simbol al identității naționale.