Procesul de tranziție de la sistemul feudal la cel capitalist în România a fost unul lung și complex, desfășurat pe parcursul secolului 19 până la începutul secolului 20. Tranziția a implicat schimbări masive în structura economică, socială și politică. A început cu adoptarea Reformei Agrare din 1864 care a eliminat clasa de țărani șerbi și a favorizat dezvoltarea proprietății private. De asemenea, modernizarea și industrializarea au jucat un rol important, stimulând creșterea orașelor și dezvoltarea unei clase muncitoare. Tranziția la capitalism a fost de asemenea facilitată de instituirea unui sistem parlamentar și de codificarea legilor care asigurau protecție proprietății private și stimulau libera inițiativă.