Evolutia literaturii române in perioada interbelică este marcată de o diversificare a curentelor și a temelor, personajele au devenit mai complexe și s-a realizat o sinteză între tiparele tradiționale și inovația stilistică. Această perioadă este dominată de modernism, cu scriitori precum Mihai Ralea, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Tudor Arghezi care explorează subiecte filosofice și spirituale. În același timp, realismul magic și avangardismul se regăsesc în operele lui Urmuz sau Ion Barbu. Influența europei occidentale și aprecierea literaturii autohtone a dus la un boom literar, numit și "Fenomenul Generației de la 27".