Teoria relativității, formulată de Albert Einstein, constă în esență din două elemente: teoria relativității restrânse și teoria relativității generale. Prima, publicată în 1905, introduce ideea că spațiul și timpul sunt interconectate într-un singur continuu numit spațiu-timp, iar a doua, publicată în 1915, este o teorie a gravitației. Implicațiile principale ale teoriei relativității în fizică sunt aceea că măsurătorile de spațiu și timp nu sunt universale, ci pot varia în funcție de statul de mișcare al observatorului.