Sindromul de Stokholm este un termen medical folosit pentru a descrie comportamentul unor ostatici care, in ciuda tratamentului brutal la care sunt supusi de catre captivatori, incep sa simpatizeze si sa dezvolte sentimente pozitive fata de acestia, adesea ajutand chiar captivatorii in diferite sarcini. Acest sindrom este considerat un fel de mecanism de aparare al mintii, prin care victima isi reduce disconfortul psihic si isi creste sansele de supravietuire in situatii extreme.