Teoria relativității este o teorie a fizicii dezvoltată de Albert Einstein pentru a explica cum funcționează universul la nivelul marelor viteze și maselor. Teoria cuprinde două părți: teoria relativității restrânse (care tratează probleme legate de mișcarea obiectelor în absența forțelor gravitaționale) și teoria relativității generală (care descrie gravitația și structura spațiului-timp). Această teorie a fost revoluționară în fizică deoarece a schimbat fundamental perspectiva asupra naturii universului și a adus la lumina noi concepte, precum energia și masa echivalentă, curbura spațiului-timp și existența unei limite a vitezei luminii.