Procesul de formare a unei stele începe într-o regiune densă de gaz și praf interstelar, numit nor molecular. Acest gaz și praf se contractă sub propria sa gravitație, formând un disc protoplanetar. În centrul discului se formează o protostea în formă de sferă, care devine mai densă, mai caldă și mai masivă prin acumularea de materie. La o anumită temperatură și densitate, reacțiile de fuziune nucleară încep în nucleul protostelei, creând energia necesară pentru a emite lumină și căldură la suprafață. În cele din urmă, steaua devine o entitate stabilă, care rămâne activă până când combustibilul său se epuizează.