Filosofii greci, precum Aristotel, au dezvoltat primele teorii despre structura universului, susținând că pământul se află în centrul universului și că corpurile cerești se rotesc în jurul său. Marea revoluție a venit în secolul al XVI-lea, când Copernicus a propus că pământul și celelalte planete se rotesc în jurul soarelui. În secolul al XVII-lea, Newton a dezvoltat teoria legilor despre mișcarea corpurilor și a influenței gravitaționale. În secolul al XIX-lea, astronomii au început să observe fenomene inexplicabile, cum ar fi precesia periheliului lui Mercur. Aceasta a condus la teoria relativității a lui Einstein, care a revoluționat fizica și a ajutat la înțelegerea structurii universului și a legilor care-l guvernează.