Drepturile omului au evoluat treptat prin lupte politice și sociale. În Civilizația Egipteană, de exemplu, structura socială era ierarhică și privilegiile depindeau de statutul social; în timpul Revoluției Franceze a fost emisă Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, care cerea egalitatea și libertatea în fața legii, o formulare care a fost preluată mai târziu în Constituția Universală a Drepturilor Omului. De atunci, drepturile omului au fost definite prin diferite tratate internaționale, acorduri, convenții și legi la nivel global, național și regional. Tendința generală în ultimele decenii a fost de a extinde aceste drepturi, de a preveni încălcări ale lor oriunde și de a proteja instituțiile care le garantează.