Memoria a lungă durată este formată din două tipuri de memorie - declarativă (memoria pentru fapte și evenimente) și procedurală (memoria implicită pentru abilități și obiceiuri). Procesul de consolidare a memoriei declarative implică faze de învățare, stabilizare și consolidare. În timpul acestor faze, informațiile sunt transformate într-un format care poate fi stocat și rechemat în viitor. Acest proces implică consolidarea sinaptică, care se realizează prin schimbări ale conexiunilor sinaptice dintre neuroni, în special prin sinteza unor noi proteine neuronale asociate cu memoria. Procesul de consolidare a memoriei procedurale implică schimbări în cortexul motor.