Relativitatea generală explică gravitația ca fiind rezultatul deformării spațiotimpului de către masa și energia obiectelor. Practic, această teorie arată că gravația nu este o forță distinctă, ci o consecință a curburii spațiotimpului provocată de obiectele care se află în el. Astfel, obiectele "se simt" atrase unii de alții ca urmare a curburii spațiotimpului, și nu datorită unei forțe de atracție propriu-zise.