Principalele metode de detectare a planetelor din afara sistemului solar sunt metoda tranzitului și metoda vitezei radiale. Metoda tranzitului implică monitorizarea scăderii periodice a luminozității dintr-o stea atunci când o planetă trece prin fața ei, iar metoda vitezei radiale se bazează pe observarea unei ușoare mișcări periodice a stelei gazdă, cauzată de gravitația exercitată de către planeta care o orbitează.