Procesul de învățare prin condiționare se referă la formarea unor asocieri între un stimul și un răspuns dat de organism. Există două tipuri principale de condiționare: condiționarea clasică și condiționarea operantă. În condiționarea clasică, un stimul neutru (cum ar fi sunetul unei clopoței) este asociat cu un stimul care provoacă un răspuns involuntar (cum ar fi hrana pentru un animal), astfel încât ulterior stimulul neutru poate provoca același răspuns. În condiționarea operantă, un comportament voluntar este asociat cu o consecință (cum ar fi recompensa sau pedeapsa), astfel încât comportamentul poate fi încurajat sau descurajat.