In filozofia antica, conceptul de dreptate a aparut la greci si la romani, ilustrand principii morale si descrise in mai multe texte filozofice, cum ar fi Republica lui Platon sau Etica Nicomahica a lui Aristotel. Daca la inceput, dreptatea era definita ca ideea de armonie sociala si de virtute, incepand cu Socrate si Platone, aceasta devine mai mult o chestiune de principii morale, prin care oamenii isi obisnuiesc a fi cinstiti, respectuosi si responsabili. Filozofii Stoici, ca Epictet sau Seneca, vor considera dreptatea ca principiu cardinal al filozofiei lor, ierarhizand-o impreuna cu curajul moral si sabia samurailor.