Poezia modernistă românească se distinge prin libertatea formei literare, utilizarea unui limbaj original și o perspectivă asupra existenței diferită de cea tradițională, marcată de o căutare subiectivă a sensului. Aceste caracteristici se regăsesc în mod evident în opera lui Mihai Eminescu. El a adus un suflu nou în poezia românească prin introducerea unor teme universale, precum iubirea, moartea, timpul, istoria și natura, prezentate într-un mod profund subiectiv. Limbajul său poetic este unul sofisticat și inovator, care combină cuvinte și expresii arhaice cu neologisme și metafore audacioase. În plus, libertatea formei literare este o trăsătură esențială a operei sale, acesta experimentând cu diverse forme poetice, de la sonet și elegie, până la poemele în proză și versurile libere.