Tratatul de la Lisabona a reprezentat o revoluție în structura internă a Uniunii Europene. A introdus rolul de ''Președinte al Consiliului European'' și ''Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate''. A permis, de asemenea, Parlamentului European să aibă un cuvânt mai greu în adoptarea deciziilor legislative. O altă schimbare majoră a fost introducerea ''Inițiativei Cetățenilor'', ce permite unui milion de cetățeni UE să solicite Comisiei să propună o anumită legislație.