Teoria relativitatii generale a lui Albert Einstein este o extindere a teoriei relativitatii restranse, care integreaza conceptul de gravitatie. Propusa in 1915, teoria are ca principiu central postulatul ca legile fizicii sunt aceleasi in toate sistemele de referinta si ca lumina se propaga prin spatiu cu viteza constanta. De asemenea, adauga conceptul de spatiu-timp, pe care il descrie ca fiind curbat de prezenta materiei si energiei, determinand astfel traiectoriile corpurilor ceresti si a luminii. Acest lucru contrazice teoria gravitatiei newtoniene, unde se presupunea ca gravitatia actioneaza instantaneu la distanta. Teoria relativitatii generale a permis explicarea unor fenomene neexplicate de fizica clasica, precum deplasarea periheliului lui Mercur sau dilatarea timpului in campuri gravitationale puternice.