Marea Schismă din 1054 representa o diviziune definitivă între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și Biserica Apuseană (Catolică). Principalele motive ale acestei divizări au fost disputele privind autoritatea papală, Limba liturgiei (latină sau greacă), Filioque (un addendum la Crez prin care se spune că Duhul Sfânt izvorăște și de la Fiul, pe lângă Tatăl) și alte practici liturgice. Marea Schismă a avut consecințe de lungă durată, creând o prăpastie adâncă între cele două credințe și generând conflicte religioase și politice, care s-au manifestat în timpul Cruciadelor și au persistat până în zilele noastre.