Pădurea spânzuraților, capodopera lui Liviu Rebreanu, prezintă povestea unui ofițer român din armata Austro-Ungară, Apostol Bologa, care ajunge să fie spânzurat pentru trădare și dezertare. În acest context, "pădurea spânzuraților" este o metaforă puternică pentru sentimentul de vinovăție, disperare și fatalitate care îl cuprinde pe Apostol și pe ceilalți soldați. În același timp, pădurea reprezintă și parchetul din spatele liniei frontului unde soldații erau spânzurați pentru insubordonare sau dezertare. Este, așadar, și un simbol al absurdității și cruzimii războiului.