Teoria relativității a lui Albert Einstein se bazează pe ideea că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale, indiferent de starea lor de repaus sau de mișcare uniformă. Aceasta conține două părți: Teoria relativității restrânse și Teoria relativității generale. Prima afirmă că spațiul și timpul sunt interconectate într-un continuum patru-dimensional numit spațiu-timp și că viteza luminii în vid este constantă și nu depinde de starea de mișcare a sursei de lumină. A doua extinde acest principiu la toate sistemele de referință( inclusiv cele neliniare sau acceleratie) și introduce conceptul de gravitație ca o curbare a spațiu-timpului cauzată de masă și energie.