Paradoxul lui Schrödinger este o ilustrare a conceptului de superpoziție cuantică. El se referă la situația paradoxală în care un obiect cuantic poate fi simultan în două stări diferite până când este măsurat. Explicația acestui paradox este dată de interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, care afirmă că starea cuantică a unui obiect este determinată doar în momentul măsurării acestuia, iar până atunci există o superpoziție de stări posibile.