Teoria relativității este o teorie științifică dezvoltată de Albert Einstein pentru a descrie comportarea spațiului și timpului în univers. Ea include două ramuri principale: relativitatea specială și relativitatea generală. Relativitatea specială se ocupă de mișcarea obiectelor în vid și arată că legile fizice sunt aceleași pentru toți observatorii care se deplasează la viteze constante între ei. Relativitatea generală se ocupă de mișcarea obiectelor într-un câmp gravitațional și arată cum spațiul și timpul sunt afectate de prezența obiectelor masive. Teoria relativității a fost dezvoltată de Einstein în timpul anilor 1905 și 1915 prin utilizarea matematicii avansate și a experimentelor de fizică teoretică. Aceasta a avut o influență majoră asupra dezvoltării fizicii moderne.