Teoria actuală a formării sistemului solar este cunoscută sub numele de teoria nebuloasei solare. Această teorie presupune că sistemul solar s-a format într-o masă mare de gaz și praf numită nebuloasă solară. Ca urmare a unor perturbații din exterior, cum ar fi explozii de supernove sau trecerea altor stele, nebuloasa s-a început să se contracteze și să se intensifice gravitational. În centrul acestui proces de contracție s-a format o stea, soarele, iar în jurul său, prin acumularea de materie în regiuni mai reci, au început să se formeze planetele și corpurile înrudite ale sistemului solar.