Memoria explicită se referă la capacitatea de a reține și de a recunoaște informații declarative, cum ar fi date sau evenimente, în timp ce memoria implicită se referă la capacitatea de a reține și de a utiliza informații prin intermediul habitudinilor și a altor forme de învățare implicită. Aceste forme de memorie afectează procesele de învățare prin faptul că informațiile stocate în memoria implicită pot fi transferate în memoria explicită prin intermediul practicii și a repetiției, iar informațiile stocate în memoria explicită pot fi folosite pentru a facilita formarea de noi habitudini și implicit, ceea ce poate îmbunătăți procesele de învățare.