Sindromul Stockholm este o afecțiune psihologică în care o victimă a răpirii dezvoltă o simpatie sau o afecțiune față de răpitorul său. Aceasta poate fi cauzată de sentimentul de putere sau de nevoia de a găsi un sens în situația lor, sau de izolarea socială și de teama de pedepsire. Acest sindrom a fost numit după un incident de răpire la o bancă din Stockholm în 1973, în care victimele au dezvoltat sentimente prietenești față de răpitorii lor.