Teoria relativității este o teorie fizică dezvoltată de Albert Einstein la începutul secolului al XX-lea, care descrie modul în care timpul, spațiul și mișcarea sunt interconectate în univers. Această teorie se bazează pe două piloni principali: relativitatea specială, care se referă la mișcările rapide și la lumina în mișcare, și relativitatea generală, care se referă la gravitație și la structura spațiului și timpului. În esență, teoria relativității explică că ceea ce înseamnă „timp” și „spațiu” depinde de observatorul care le măsoară și de viteza la care se mișcă raportat la aceste concepte.